Omul este trimis pe Pămînt.cu multe daruri. Doar că la un moment dat această desagă este rătăcită. Copil fiind, adulţii isi exercită influenţa asupra lui. Iar mai apoi este prins în desişul de trăiri , fapte şi gesturi care îl duc cît mai departe de ceea ce trebuia să fie.
La un moment dat devine descumpănit de ceea ce se întâmplă cu el. Uneori are senzaţia unui deşert..Atunci simte nevoia să zică: Destul. . Se retrage şi îşi caută Darul ,desluşind faptul că în inima sa e un desen, care îi arată drumul deschis spre a sa desprindere de ceea ce ceilalţi i-au descris că trebuie să fie. Cu sufletul descuamat de vechile idei si obiceiuri se îndreaptă spre al său Dar ,cu bucurie, simţind că a sa Cale a fost destupată si că de acum totul va fi mult mai bine. Pentru că şi-a găsit menirea şi şi-a insuşit al său Har.
Pentru alte idei şi poveşti cu aceleaşi douăsprezece cuvinte vă invit să intraţi in Lumea Psi
Darul cel mai de preţ îl credem tot timpul la îndemână, că ni se cuvine si atat. Pendulam prin greseli, printre dorinte comune, uitand sa dam ceva in schimbul a ceea ce primim. Ne risipim in vorbe, in ganduri şi lăsăm deoparte tocmai ceea ce ne-ar hrani sufletele. Cred că prin cuvinte ca ale tale putem sa ne amintim ce e important. Multumesc, Laura!
RăspundețiȘtergereEu iţi mulţumesc, Adriana. Pentru că în fiecare text găseşti înţelesuri şi nuanţe adînci. Şi pentru faptul că treci pragul acestui mic colţişor de fiecare dată.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, multi dintre copii reusesc sa isi descuameze sufletul de vechile idei si sa porneasca in viata gandind. Pacat ca nu toti! Vad atat de multi oameni indoctrinati, trecand prin viata cu idei pastrate cu sfintenie din mosi stramosi, idei care nu mai sunt valabile astazi.
RăspundețiȘtergereDa asa e , Vienela. Dar prin puterea exemplului propriu se poate schimba acest lucru. Cel puţin eu aşa cred.
RăspundețiȘtergereMulți își trăiesc viața fără a putea să își găsească Calea și fără puterea de a se elibera de obiceiuri absurde și de prejudecățile inutile care le-au fost inoculate în copilărie.
RăspundețiȘtergereDin pacate asa e.
ȘtergereEu sunt mulțumită de talanții dați mie de Domnul, mă voi ruga să știu a-i spori, spre folosul meu duhovnicesc. La vârsta mea, nu mai contează influența celorlalți, cât să-mi folosesc cu atâta înțelepciune câtă am (acest dar important primit de om), priceperea de a-mi trăi restul de viață cum se cuvine mai bine.
RăspundețiȘtergereA constientiza importanta acelui talant dat fiecaruia dintre noi e cel mai frumos lucru pe care un om il poate experimenta. Daca folosim darul primit , facem la randul nostru un dar catre Dumnezeu.
ȘtergereO parte din influenţele exterioare ne transformă în aşa fel încât să fim "mai uşor de suportat" de către cei din jur. Eu cred că e important să găsim echilibrul între ceea ce ni se potriveşte şi ceea ce nevoia noastră şi voia altora ne împinge să fim... E o linie subţire şi, uneori, nici atât.
RăspundețiȘtergereAcel echilibru de care spui tu presupune oare putera de a te adapta la ceea ce se cere , fara insa a te anihila complet pe tine ca persoana?
RăspundețiȘtergereSau puterea de a nu uita cine eşti atunci când trebuie să fii şi altfel...
Ștergere