Sufletul omului este precum o candela. Daca il hranesti cu lucruri pozitive, cu iubire de semeni , cu bucurie , va fi mereu lumios. Exact ca inima si chipul unui copil., care nu stie sa fie fals. Copii fiind nu stiam ca minciuna poate fi ridicata la rang de adevar. Asa cum se intampla azi.
Daca ne luam ragazul de a ne izola un pic de tot ce este toxic in jurul nostru ,vom vedea ca cei mici nu fac nimic de fatada. Un suflet de copil nu va sti pe deplin niciodata ce inseamna vrajba sau amagire. Cand avem o puternica impresie ca riscam sa fim atrasi intr-o lume care e pe punctul de a ne intuneca inima cu un episod oribil , sa privim poza copilului care am fost ,copil care inca e acolo in noi si care, desi a trecut de multe ori pe sub arcada timpului a ramas la fel de sufletist si incantat de frumusetea unui basm cu un condur si o iubire. Sa ne pastram sufletul de copil mereu si sa nu uitam nicicand sa fim frumosi si luminosi int-o lume plina de umbre.
Pentru alte povesti si ganduri frumoase va invit cu drag , sa treceti pragul clubului.
Sufletul copilului ca o candelă. Frumos, foarte frumos, Laura. Povești cu zâne și conduri de cristal... Puritate versus toxicitate: nu asta vrem toți? Eu am rămas acel copil, Laura, deși nu atât de inocent în comportare, cât în simțire. Muncesc să și acționez cu duioșia și puritatea copilului care mă simt, dar greșesc adesea, din prostul obicei de-a mă enerva din nimic.
RăspundețiȘtergereNu stiu cum reusesti tu, in cateva cuvinte să spui tot ce spunem noi in mai multe. Te admir. Al doilea meu text nepus incă in duzină vorbeste despre ceea ce spui tu aici, doar că intr-o poveste.
RăspundețiȘtergereCe ne-am potrivit. Ma bucur ca ti-a placut Adriana. Eu nu ma pricep la povesti sau nu se leaga ele de mine si uite asa ies textele astea cu putine cuvinte.
ȘtergereToti cedam uneori in fata cotidianului. Important e sa nu cedam prea mult si prea des pentru ca la un moment dat riscam sa pierdem farima de copilarie si inocenta. Ma bucur ca ti-a placut. Stii ca aveam indoieli ca voi reusi sa scriu ceva . Dar uite ca totusi am reusit
RăspundețiȘtergereE greu să mai fii copil când trec atâtea peste tine și când, la capătul drumului, constați că ai fost singur tot timpul.
RăspundețiȘtergereSimona viata intr-adevar te poate lovi si te poate face sa crezi ca esti singur. Dar nu suntem niciodata singuri. Trebuie doar sa privim cu atentie in jur. Iar copilul e acolo chiar daca tace.
Ștergeresuflet de gutuie... sufletul tău candelă luminează. :)
RăspundețiȘtergereiar eu mulţumesc pentru că pot vedea aceasta. chiar dacă tac.
Emotionant. Multumesc din sufletul meu de gutuie;)
ȘtergereCa şi Adriana, sunt uimită de cât de concis şi, în acelaşi timp, emoţionant scrii.
RăspundețiȘtergereMultumesc Carmen. Fiecare comentariu ma face sa zambesc si sa prind curaj in a ma lasa purtata de cuvinte in lumea lor. Si mie imi place ceea ce scrii
RăspundețiȘtergereDesi copilul ramane mereu in noi, mai ales daca avem grija sa il hranim sanatos, ma doare inima sa vad, tot mai des, parinti care incearca sa maturizeze prea devreme copiii, sa le fure inocenta, sa le deschida ochii spre ceea ce este urat...
RăspundețiȘtergereDin pacate asa e. Ma intreb de ce se intampla asta si daca e oare un avantaj asa cum au impresia parintii. Eu cred ca nu.
RăspundețiȘtergere