Revenire

Toamna a revenit in viata noastra. Curioasa si jucausa. Se joaca de- printesa dintr-un bal mascat. E blinda,suava,luminoasa sau morocanoasa, trista.
Ne invita zimbind sa ne indragostim iar si iar de culorile si povestile ei. Sau sa fim mai melancolici, mai ginditori. Mai profunzi.
Sa ne asezam gindurile si amintirile cu calm in camarutele sufletului.
Pentru cei care mai trec pe aici, o toamna frumoasa si bogata sufleteste.

Psiluneala-O dragoste

Dragostea. Sentiment datator de poveste.
Omul emisarul acesteia.
O dragoste.... dar cu mai multe fatete.
Venim din o dragoste. O dragoste revarsata din prea plinul Cerului in fiecare suflet.
Ajungem pe pamint cu o dragoste in inima. O dragoste ce creste impreuna cu noi.
Doar ca uneori rapiti de intimplarile dun jur, ne indepartam de ea..
Atunci ratacim prin desisul din jur si sufletul se simte ca un copil care s-a pierdut si nu mai gaseste drumul catre casa, catre cei dragi...
Cauta speriat in jur pentru a regasi poteca luminata de Dragoste.  Doar ca sunt atitea luminite in jur incit e foarte greu.
Apoi cind totul pare a fi din ce in ce mai confuz se aude o voce: Sunt aici.
Intrebam de multe ori in gind: Unde esti?
Iar vocea blinda zice Sunt aici, nu am plecat niciodata. Te-am vegheat mereu.
O dragoste plina de blindete, daruire, si uneori dojana . Dar cea mai pura .
Si atunci ne regasim drumul sufletului si speram sa nu mai ratacim. Sa lasam Dragostea de Tata sa ne calauzeasca mereu.
Acest text, e o mica incercare pentru psiluneala.

Duzina de cuvinte- Urcusul

Viata e o continua scara.  O scara  pe care urcam tematori uneori si nesiguri de rolul nostru intr-un scenariu, in care ne simtitm ocazional ca niste personaje care au iest pe scindura scenei pentru a vedea lumea. Un scenariu in care avem puterea de a ne alege felul in care suntem. Avem puterea de a iesi din ''scorbura"comfortului propriu.  Avem capacitatea de a ne ridica de pe scaunul comod al privitorului si sa devenim parte activa. De a ne scutura  sufletele de  unele scame ramase agatate dupa trecerea unor trairi, de a le goli de tot ce intoxica, asa cum golim scrumiera prea plina.
 Fiecare treapta urcata ne duce cu un pas mai aprope de omul schimbat, imbunatatit, fara latura egoista, sclifosita.. Fiecare urcus e mai lung sau mai scurt. Pe parcursul lui din oboseala sufleteasca apare scuza.  Dar  acest urcus e cu un scop.  Si anume acela de a ne renaste sufleteste.
 Am revenit cu acest text micut in tabelul Psi, unde sunt sigura ca sunt mici sau mari comori.

Cartea

"As vrea sa citesc, dar nu am carti... " Acestea au fost cuvintele rostite de o fetita in prag de sarbatori. Atunci mi-am dat seama cit de privilegiati suntem noi, cei carora parintii le-au putut umple copilaria , adolescenta si chiar anii de dupa cu opere literare. Pentru mine una o carte , e cel mai frumos cadou.
 Literatura e un univers de informatii, o binecuvintare. A rasfoi o carte, a te cufunda in frumusetea lumii din ea, este un privilegiul pe care nu toti il au. Pentru unii cartea e un lux. Din pacate. Desi exista dorinta de a citi. zilele trecute citisem la o prietena draga, titlul unui roman: Hotul de carti. Va fi pe lista cartilor pe care imi doresc sa le citesc. Exista oameni, copii pentru care cititul e mai mult decit o obligatie. e o dorinta. Dar acest lucru a devenit din ce in ce mai greu . Proiectul Semn spre carte sustinut de Sonia Spatariu  incurajeaza lectura , indiferent de situatie, prin generozitatea participantilor. caci exista oameni carora le pasa , soi pentru care cultura inseamna altceva decit acel desuet de la tv.
In ianuarie cind am auzit de acest proiect am simtit o enorma bucurie. Mai exista oameni care se simt responsabili fata de cei din jur. Iar  Sonia , este unul dinte ei. Un om pentru care a trai intr-o comunitate inseamna mult mai mult decit a fi un membru oarecare Pentru care a se implica pare a fi o obisnuinta , pe care ar trebui sa o deprindem si noi.  sonia, eu una, iti multumesc pentru proiect.

Duzina de cuvinte- Doar cuvinte

Cuvintele.  Cadoul Divinității pentru noi. Un cadou superb, dar căruia nu știu dacă îi cunoaștem adevărata valoare. De multe ori trăim cu impresia că suntem stăpîni pe ele. Uneori datorită lor, ne simțim extrem de puternici și experimentăm un sentiment de euforie, asemănător celui trăit probabil cînd descoperi că ai cardul plin. Uneori ne simțim obosiți si debusolați și atunci cineva ne încurajează și ne motivează pentru a putea să trecem peste obstacolele care uneori ne par a fi asemenea unui greabăn al unui munte.
Cuvintele pot construi sau darîma. Pot produce un adevărat genocid . Nu mă refer neapărat la cel, cele din istorie, ci la cel din sufletele rănite de cuvintele spuse uneori mult prea brutal și care pot avea efectul atacului unui golem dezlănțuit.
Cînd simțim asta ne reîntoarcem către cei dragi care cu  iubire și cuvinte  pline de frumos ne arată că uneori  lumea poate fi la fel de luminoasă ca un tablou bucolic.  Sunt situații in care tot ce e grandios și frumos in om pare a fi bălit de același golem . Dar din fericire mai sunt oameni care caută frumosul din cuvinte și care ar merita un brevet pentru că au redescoperit ca există clemență și că dincolo de orice de colaj de cuvinte cu iz colportor  există real.
Să nu ne grăbim a folosi cuvintele, căci sunt o armă la fel de puternică ca oricare alta. Să nu uităm că Dumnezeu a folosit Cuvîntul pentru a crea.  Să ne poziționam in lumea creatorilor fara însă de a aluneca înspre  blasfemic.
 Pentru alte texte inspirate , vă invit să vizitați tabelul colegilor mei de joacă.