Oameni
cu măşti de sticlă. .Acest concept l-am întîlnit pentru prima dată în
cartea "Viaţa pe un peron", scrisă de Octavian Paler .Ciudat sau nu,în
acel moment am avut un sentiment de familiaritate . De ce? Deoarece
de foarte multe ori am avut impresia că mă uit la o înşiruire de măşti.
Deşi societatea căreia i se adresa această carte ,e cea din 1981,
totuşi, acest concept se potriveşte perfect si societăţii de secol XXI.
Cadrăm foarte bine,din păcate, în acest concept al oamenilor cu măşti
de sticlă. Da ! Purtăm măsti mai mult sau mai puţin impuse de societate.
Dar marea problemă este că,mai devreme sau mai tîrziu,aceste măşti
ajung să devină parte din noi sau poate mai bine ar fi să spun că noi
ajungem să facem parte din ele. Ne acaparează cu totul si ne trezim sub
un clopot de sticlă ,dupa cum constata Octavian Paler . Ne izolăm sub
acest clopot şi nu ne mai interesează nimic din ce se întîmplă cu cei
din jurul nostru. O formă de apărare?Poate ,pentru unii,dar sincer ,din
punctul meu de vedere o golire de uman, o falsificare a lumii în care
trăim.
De cîte ori nu vi s-a întîmplat să urmăriţi la Tv o ştire
despre un incident stradal soldat cu răniţi si să observaţi cum oamenii
treceau grăbiţi pe lîngă victime ca si cum ar fi fost inexistente?
Oare
încet,încet, vom deveni integral o societate a măştilor de sticlă? Oare
vom uita indemnul "Iubeste-ti aproapele ca pe tine însuţi"? Vom uita să
iubim,să rîdem,să fim generoşi? Vom uita să fim OAMENI?
Vă îndemn să
distrugem acele măsti pe care le purtăm în societate.Să redevenim
proprii nostri stăpîni .Să nu mai fim doar nişte indivizi, ci sa învăţăm
să redevenim Oameni .Să respingem faptic ideea de a face parte dintr-o
societate rece precum un clopot de sticlă si să ne remodelăm sufletele
pentru a auzi rîsul copiilor dar si plînsul celor necăjiţi: Haideţi să
redeschidem ochii şi să privim in jur cu adevărat
Este cel mai bun text al tău de până acum, Laura. Mi-a plăcut foarte mult cartea. Eu nu port mască, nici din sticlă, nici din altceva, și cred că, citindu-mă, ai constatat aceasta.
RăspundețiȘtergereMultumesc, Ioana. Eun text mai vechi readus acum pe blog. Da stiu ca tu esti o persoana fara masca. si foarte sincera. Textul l-am scris ca o oglinda a ceea ce parea a fi Omul acum 4 ani.
RăspundețiȘtergereLaura, voi admira totdeauna oamemnii deschisi, puri, curati ce nu se abat din drumul lor. As putea scrie despre subiectul tau inca pe atat, pentru că sunt multe aspecte de masca. Culmea. Dar măştile de sticlă, acelea ale indiferentei şi egoismului purtat cu seninătate ca si normalitate, acelea mă răpun şi pe mine. Eu cred in greseli asa cum cred in lucruri bune, cred in masti puse pt o clipă, asa din apărare, din nevoia de protectie, dar cele care raman pe chipul nostru permanent, pe acelea nu le pot pricepe. Indemnul tau ar trebui multiplicat. Din păcate, nu pot decat să-l iau de aici şi să-l dau mai departe. Poate aşa, fir cu fir, mână cu mână să putem deveni mai umani. Te îmbrăţişez, Laura. Mi-a plăcut mult! Ar trebui sa te exprimi mai des, eu te astept cu orice gand. Multumesc.
RăspundețiȘtergereAdriana, ai dreptate masca poate avea mai multe aspecte. Voluntar sau nu toti am purtat. Ca si aparare cum ziceai si tu. Si tot de noi depinde ca la un moment dat sa nu cedam . Eu iti multumesc pentru ragazul acordat. O sa incerc sa scriu mai des. Din nou multumesc, Adriana.
Ștergere