luni, 4 noiembrie 2013
Crima cu premeditare-psiluneli
" Înfrant nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."
( Radu Gyr-Îndemn la luptă)
Visăm. Ne dorim. Proiectăm acele visuri .Pe peretele minţii noastre. Apoi bucuroşi de ceea ce vedem încercăm să le şi materializăm. Uneori reuşim ,dar de cele mai multe ori ne lovim de cei "înţelepţi". Cei care spun :"Uită-te în jur şi fii realist".. Începem să ne punem întrebări şi brusc acele visuri işi pierd aripile , căci ne lăsăm atraşi in cursa lui "dacă au dreptate". Trăim intr-o societate de multe ori plină de bariere. . O societate în care individul este dezbrăcat de identitatea sa şi devine încă o figură în plus din acel amalgam de figuri.
Renunţarea la vis se produce uneori conştient, alteori inconştient, fiind oarecum luaţi de tumultul fiecărei zile.
Atunci apare crima cu premeditare săvîrşită asupra visurilor. Din dorinţa sau poate necesitatea de a cadra în acel tablou al omului perceput ca fiind perfect de către ceilalţi.Cu preţul propriei anihilări.
Pentru alte abordări citiţi si postările membrilor clubului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
citind primul vers, fără să văd cui aparţine, m-am dus cu gândul la radu gyr şi cântec deplin. contestat, iubit, legionarul întemniţat pe umărul căruia se pun crime a avut ceea ce noi, mulţi, cu siguranţă nu avem: puterea de a nu renunţa la vis, la ideal.
RăspundețiȘtergereşi privesc în jur... şi tac. sunt atât de puţini cei care, ştiuţi de mine, şi-au împlinit visul împotriva tuturor! marea majoritate ne-am repliat, ne-am aşezat în chenare călduţe, în acel normal tipar...
mulţumesc gutuie că luminezi! mulţumesc şi îţi trimit zâmbet cald.
Si eu multumesc , Psi. Uneori chenarele sunt sigure. A nu renunta la un vis inseamna a iesi din afara unei zone de confort. Iti trimit si eu un zîmbet la fel de cald.
ȘtergereNu toate visurile mor, unele se implinesc, dar dupa ce se implinesc uitam sa ne mai bucuram de ele...si visam din nou, poate asta e scopul, visul in sine.
RăspundețiȘtergereFrumos spus. E o abordare noua. Si eu spuneam ca unele visuri se implinesc. Ar fi frumos sa ne putem totusi bucur de ele.
ȘtergereRenunţăm la vise pentru că nu avem loc de ele printre problemele zilnice, şi e păcat că nu încercăm să ne apropiem de ele măcar cu câte un pas mic în fiecare zi.
RăspundețiȘtergereDar nu s-or întâmpla renunţări şi pentru că ne alegem vise care ne întrec puterile? (Şi acum mă întreb dacă nu mă număr printre "înţelepţii" de care vorbeai. Sper că nu...)
E posibil sa alegem teluri prea inalte. Dar uneori acele visuri inalte au adus omenirii mari descoperiri. Iar alteori dezastre. Prin acei " intelepti" ma refeream la acei care dau replici de genul :lasa ca stiu eu ce e mai bine. " . Asa ca nu,nu te numeri intre ei.
Ștergere...astazi psi a fost cea care mi-a purtat cuvintele asa cum rar mi se intampla. Cand pentru renuntare la vise trebuie sa platesti un pret eu cred ca semnăm sigur actul pe care scrie:crimă cu premeditare. Totdeauna voi admira oamenii ce nu-şi abandoneaza principiile oricat ar fi de umiliti şi constransi sa o faca.
RăspundețiȘtergereSunt putini cei care nu-si abandoneaza visurile. Indiferent cat de mult ii costa acest lucru. Sunt exemple demne de urmat . Acestia sunt adevaratele modele in viata. Pentru noi toti.
ȘtergereRenunțăm și e chiar trist, dar și mai trist mi se pare să vezi cum oameni care ar trebui să te învețe să zbori îți taie aripile și în loc să îți dea forță te opresc, inventează argumente, te conving să ucizi visul. Și ne lăsăm convinși...
RăspundețiȘtergereSimona, asta si incercam sa zic cu acest text. E trist sa vezi adulti, care "canalizeaza " copii pe drumul vrut de ei . Sunt nenumarate exemple de parinti care si-au indrumat copilul spre ceea ce ar fi vrut ei sa fie. Fara a tine cont de ceea ce vrea acel copil, adolescent. Si copii care treptat renunta la visurile lor.
ȘtergereDa, mi-au fost ucise visuri, da, am plâns și-am disperat din cauza acestor "crime". Azi, la anii mei, 38, mulțumesc Domnului pentru tot ce-a îngăduit pentru mine, bine și rău, pentru ca să știu, să înțeleg și să învăț..Nu mai consider pe nimeni și nimic vinovat pentru aripile mele tăiate în trecut. Cine poate ști dacă erau bune locurile înspre care aș fi zburat?
RăspundețiȘtergereIn comentariul tau gasesc multa intelepciune. . Si tu esti un exemplu de om care lupta mereu spre a duce spre implinire menirea sa. Si visurile de acum.
Ștergere