Ganduri de decembrie

Decembrie e o luna plina de alergatura dupa lumesc , dupa cadouri scumpe sau mai putin scumpe. Suntem prinsi in ideea aceasta: Craciunul inseamna doar cadouri materiale. Idee inoculata in timp.
Decembrie ,cu dansul fulgilor de nea cazuti de pe aripi de ingeri, e luna in  care poate ar trebui sa ne lasam purtati inspre ceea ce e cu adevarat important. Spre Darul Sfant pe care Dumnezeu ni l-a oferit:  Isus si prin El mantuirea.
 Ne-a oferit dragostea si ne-a invatat lectia Iubirii aproapelui. Lectia uitarii. Da ,ne-a invatat sa uitam de nepasare si sa reinvatam iubirea aproapelui.
Dar din pacate , azi , in societatea moderna ,am impresia ca suntem inscrisi intr-un maraton fara de sfarsit. Alergam spre ceva palpabil de incidenta imediata asupra noastra. Si uitam sa ne intoarcem spre cel de langa noi. Nu trebuie neaparat sa daruim ceva material. Uneori o vorba, un gand , o imbratisare, o rugaciune sunt de mai mare folos . Si ziditoare de suflet.
 A iti pasa de cei din jur inseamna a fi Om. A fi constient de ceea ce Dumnezeu ti-a daruit pentru a darui si tu mai depar,te inseamna a fi invatat lectia uitarii sentimentului de nepasare.
Sa privim in jur , sa multumim pentru ceea ce avem si sa fim umili si blanzi. Sa nu uitam sa Iubim si sa cinstim ceea ce e cu adevarat de pret. Sa  ne reintoarcem cu sufletul spre ceea ce conteaza cu adevarat. Faptele noastre bune ne pot ajuta si pe noi dar si pe cei din jur. Sa nu amanam spuand e si maine o zi. Caci gandul , vorba sau fapta ajuta azi.