Duzina de cuvinte- Aduceri aminte

Dimineata copacii din zona in care locuiesc sunt albi ca si cum cineva a luat albul dintr-un tinut salin si l-a revarsat pe crengi. 
Cu acest peisaj  in fata ochilor, ma teleportez spre alta perioada si imi amintesc cand am scris prima mea duzina de cuvinte. . Am creionat textul cu grija . Vroiam sa fie pe masura celor pe care le citisem . Cand l-am postat aveam noduri in gat. Eram afara si discul soarelui stralucea pe cer ca un lampadar calauzitor.   iar eu lasandu-ma mangaiata de razele sale binecuvantate  ma uitam la padure si al ei desis si ma intrebam :oare textul meu nu e la fel de incalcit.?  Oare are mesaj?. Sau era intocmai unei asimptote.? Toate aceste ganduri ,( la amintirea carora acum zambesc), imi stateau agatate in minte ca niste abtibilduri lipite pe o foaie. Asteptam "sentinta"ca la un recurs. Iar ea a fost una favorabila pentru care , multumesc iarasi tuturor celor din Club. Sunt sigura ca veti gasi texte mult mai reusite si inspirate puse in braduletul Psi