Prizonierii unei false libertati

 Zilele trecute,citind ultimul capitol al cartii "Parabolele lui Isus", imi revenea, aproape obsesiv o idee. Suntem liberi cu adevarat sau traim iluzia unei libertati false.?
Avem libertate  dar ne e ingradita... Nu va ganditi la ceva politic . Nu ma tenteaza si nu m-a tentat niciodata. Ne e ingradita de aici si acum. Viata noastra se desfasoara doar pe aceste coordonate. Uitam ca exista un acolo si atunci. Ca exista ceva mai mult decat azi si acum.
  Suntem ingraditi de acele cutume ale societatii care sunt etichetate drept normalitate. O normalitate relativa, dupa parerea mea..
Modul de a trai din ziua de azi, ne anuleaza , cel putin asa am eu impresia, identitatea ca indivizi. Nu mai suntem individualitati, doar grup
 Avem liber arbitru dar il mai folosim? Oare decizile noastre sunt dictate strict de noi, sau de societate. ?
 Cateodata am impresia ca devenim proprii nostri temniceri. Atunci cand exista timp  pentru suflet si pentru a comunica cu noi insine si cu cei cu adevarat importanti, alegerea e netul sau tv. Octavian Paler spunea ca "omul are impresia ca vorbeste cu lumea intreaga la computer."Si traind aceasta iluzie, unii oameni , se inchid  intr-un areal in care realitatea celor de langa ei trece pe plan secund. Si devin captivii acelei libertati false oferite de lumea virtuala.
 Si atunci ma intreb retoric sau poate nu: Si sufletul?
Sufletul nu e creat pentru a fi scufundat int-o traire mercantila sau delimitata strict de anumite limite.
Sufletul vede dincolo de acum si aici. Sufletul traieste in acel  atunci si acolo. Sufletul nu isi refuza iubirea , chiar daca  e o iubire care nu se supune normalitatii relative a unei majoritati. Sufletul refuza sa fie prizonierul unei realitati impuse.
Si totusi, alegem sa devenim surzi la auzul glasului din sufletul nostru, si sa redevenim prizonierii unei false libertati ingaduite de societate. Dar in momentul in care refuzam sa mai traim dupa acele norme impuse, suntem priviti cu suspiciune.
Ma reintorc la termenul de normalitate. Zilele trecute am vazut o monstra de "normalitate" servita de o societate in care libertatea e pusa la mare pret. Si nu ma refer la libertate asa cum e ea inteleasa in mod generalist. Unui copil cu dizabilitati i s-a refuzat , in ciuda capacitatii mentale dovedite, libertatea de a studia intr-o scoala de masa. Reportajul l-am vizionat pe canalul televiziunii publice.  Motivul era dizabilitatea fizica a copilului, deci neincadrarea in standardul normalitatii
Si totusi traim intr-o societate libera. Sau suntem prizonierii unei false libertati?.