INDEMN(2)

Zilele astea am reflectat mult. Si am ajuns la concluzia ca nu stim sa apreciem ce avem:Viata. Pentru multi viata e un drept. Dar de fapt ,e un dar .
Un dar facut sub forma de imprumut. Ciudat? Nu. E un imprumut aici pe pamant , pe care daca stim sa il gestionam poate deveni un dar acolo in cer.De ce folosesc termenul de imprumut? Pentru ca viata de aici,ajunge la un punct final in care oamenii asa cum ii stim pleaca.
Suntem efemeri... Si viata e asa de scurta si imprevizibila. Azi poate totul pare super in viata noastra, iar maine totul sa fie schimbat.
Alergam continuu dupa nevoiile si visele noastre ,fara sa mai avem timp de ceea ce conteaza. Avem timp sa criticam, sa ne certam, sa judecam ,dar oare avem timp sa mai indreptam ceea ce am gresit?
Cu zgomotul pasiilor nostri grabiti si cu galagia facuta de grijiile noastre si a celor din jur am astupat glasul inmiii .Nu mai avem puterea sufleteasca sa ascultam in jur.
Am o intrebare : Cand ati ascultat ultima data in jur cu inima? Cand v-ati permis ultima data sa va opriti si sa priviti in jur nu numai cu ochii dar si cu sufletul?
Omul nu e numai trup e si suflet. Haideti sa dam si sufletului ceea ce ii trebuie. Sa dam volumul gandurilor noastre mai incet,sa alungam grija zilei de maine pentru 5 min macar, si vom auzi glasul lui Dumnezeu.
Glasul care ne ofera viata ca un cadou si imprumut...Alegerea e la noi