Sa ne fim.

Fila cu numarul 9.  Din povestea cu titlu 2014. O sa va intrebati probabil cu ce am umplut celalate file.Cu intalniri cu oameni dragi din familie si prieteni. M-am bucurat de fiecare zi si am multumit pentru fiecare clipa.
Adevarata provocare e insasi trairea.. Caci suntem prinsi in trait dar uitam trairea. Azi devine ieri iar maine azi cu o viteza uimitore. Totul se desfasoara ca intr-un algoritm prestabilit. Un algoritm in care trairea nu isi gaseste locul. Ne incadram in el si nu ne mai suntem. Uitam sa mai visam, sa mai traim, sa ne mai fim . Iar cand ne cautam prin ganduri si clipe ingalbenite, descoperim ca peste vise si trairi s-a asezat uitarea.  Iar ele au stat acolo, tacute, sperand ca la un moment dat le vom da aripi sa zboare. Le privim cu nostalgie si incercam sa le dam aripi. Dar unele raman in noi spre aducere aminte. Sa nu uitam sa ne fim si sa fim celor din jur.