Consemnarea unei lectii

   Fiecare zi poarta cu sine o lectie.  Cam asta simt eu .
   Ziua de duminica, mai bine zis seara de duminica, a adus cu sine o lectie importanta pentru mine.
   Incercand sa gasesc ceva interesant sau relaxant la Tv ,( misiune imposibila ) am dat peste un reportaj despre doi baieti romani infiati de un cuplu din S.U.A.
    Unul dintre baieti, a refuzat sa isi insuseasca numele de Mahtew. Le-a spus tuturor sa il strige Matei, doar e roman.. La inceput mi-am zis in gand era mai marisor cand a fost adoptat. Dar nu. Era micut cand il adoptasera si tot ceea ce stia despre Romania invatase acolo in  State.  Va dati seama ca in momentul cand am auzit asta am fost si mai atenta. In acelasi timp, ma simteam un pic stinghera. Ciudat nu?
   Parintii au fost cei care i-au invatat pe amandoi sa isi iubeasca tara natala.  Cu cat reportajul inainta , cu atat ma surprindeam zicand si noi bombanim tara asta si zicem e frumoasa pacat ca e locuita:(  Copilul a crescut cu un adanc sentiment de mandrie ca e roman. Acum e un student hotarat sa vina de tot in tara. Nu ii e rusine sa zica ca e roman. Poarta cu el oriunde ar merge steagul Romaniei. Nu cu aroganta sau cu capul jos, ci cu mandrie. Primul meu gand a fost , ca e una sa traiesti acolo si sa fii mandru ca esti roman, atata timp cat nu ai contact direct cu realitatea romaneasca.  Si totusi pentru el tara noastra e cea mai buna, cea mai perfecta. Si vrea sa isi ajute tara.
 Un alt exmplu, o alta lectie e cea predata de Raed Arafat.  Un om care putea sa aleaga orice alta tara, si totusi a ramas aici. Si e mandru sa fie roman. Si se dedica cu totul acestei tari, oamenilor ei. A dus o lupta accerba, plina de obstacole, dar nu a renuntat . Si o spune cu mandrie: sunt Roman. Oare de ce noi, cautam sa vedem doar lucrurile negativ>?. O sa ziceti , ca e datorita frecusului de zi cu zi, stresului si alergarii. Ok. Dar atunci, de ce cand auzim ca cineva ,din alta tara, face ceva frumos, iar in dreptul ui mai scrie si roman, ne mandrim si zicem e al nostru.
Lectia pe care am invatat-o , cam tarziu e drept, e sa fiu mandra de faptul ca sunt romanca. Sa fiu constienta de propria valoare. Sa imi laud tara. Si sa nu las capul jos niciodata .Pentru ca tara asta merita sa invatam sa fim mandrii de faptul ca suntem Romani. Poate atunci totul ar merge altfel.